Recent mi-am amintit ca blogul meu nu e dintr-o categorie bine definită, deci sunt în stare și , cu inima împăcată, pot să povestesc și ce se întîmplă în viața de zi cu zi.

        Primăvara asta am așteptat-o foarte mult, posibil că mai mult ca niciodată, și, în pofida faptului dat, au trecut deja aproape două luni, deci suntem la finele lunii aprilie, asta e rău.Nu am reușit să savurez din plin primăvara și florile, și pomii, prea rapid s-a trecut toată splendoarea, mă rog, o jumătate din splendoare, pentru ca înainte este luna mai . Daa, mai, maiul vine cu bujori, ador bujorii,sunt prea frumoși și , prin complexitatea corolei, amintesc de o prezență a stilului vintage  în lumea noastră cotidiană, și anume o afinitate cu cărțile surorilor Bronte, nuștiu de ce, poate doar o epoca voalată și atît. Ah, da, luna a cincea a calendarului ne bucură, cel puțin pe mine, în final, cu căpșuni, cireșe, apoi zmeură și vișine... asta-i rai, gata, abia aștept maiul ;3

        Dar, revenim la prezent, nu, o călătorie cu două săptămîni în trecut. Pe data de 11 aprilie, diriginta, la școală , ca pe data de 14 la școală să vin în cămașa. Nedumerită, am ajuns în data de 14 aprilie și sunt aunțată ,împreună cu alți doi colegi că plecăm să vizităm un edificiu de importanță națională, și anume Parlamentul Republicii Moldova. Eram uimită și aveam așteptări grozave.Afară era soare, bine, în scurt timp cerul devine înnourat ,iar în drum spre Chișinău a plouat cu suflet, noroc că era doar un nor  așa nemulțumit de viață. Odată ajunși la locul cu pricina, am fost întîmpinați de un ghid,la intrare-faimosul detector, și un domn care ne-a luat datele din buletin,probabil era necesar pentru o oarecare statistică, nuștiu. Edificiul, din interior, arată regal, sau era doar efectul tonelor de oglinzi și luciuri,nuștiu nici asta. Deci, ni s-a ținut un lung discurs despre istoria clădirii, cînd, cum și de ce, secvențe care pe alocuri nu erau deloc necesare, în jur de 30 de minute, mai pe scurt, am admirat holul și am ascultat istorie( a fost interesant, dar istoria e ultimul obiect care mă poate captiva,serios). Am urcat în camera jurnaliștilor, și ,în scurt timp, în sala de ședințe, la știri pare a fi mai mare, dar nu-i pe asta. Am fost , din nou, fascinată de cît de frumos și scump era amenajată sala, de-o plăcere să stai și să simți cum e să fii deputat ,măcar din fotoliu, mă rog, era alb, dar eu ador albul . În sală ,cu toții am participat la un dialog cu un deputat al fracțiunii PD , în care atît elevii, cît și profesorii și-au exprimat opinia despre conducere  și despre sistemul educațional al Republicii Moldova, și , în linii generale- de ce nu sunt implementate  în totalitate reformele în școli, la care răspunsuri concrete , din păcate, nu a auzit nimeni din noi. Iar în jurul orei 15 și 20-25 minute s-a incheiat *exucrsia prin Parlament*.
           Am fost dezamăgită de faptul că  dintr-o clădire cu cîteva nivele , ne-au fost prezentate doar două săli.

           În fine, a fost o experiență bună, interesantă, în urma căreia mi-am format, sau, mai bine zis, mi-am conturat  cu certitudine opinia despre conducerea noastră. Așa că, dragii mei, Învățați și luați locuri la olimpiade , dacă doriți să vedeți măiestria actoricească a conducătorilor noștri, falsul întruchipat în chipuri extravagante și adevărul din spatele cortinei.

+ că tuturor ne era foarte foame , că numîncasem de la ora 6 , hi))