Looking for the self

by - martie 05, 2016



   Probabil perfecțiunea spune prea multe în zilele noastre. Fac parte din epoca idealismului întruchipat. Fiecare din noi tinde spre ceva imposibil. E normal să avem speranțe și să credem în ceva mai bun, într-o viață mai decentă, un salariu mai mare, o călătorie în plus, o mașină mai bună, un apartament modern, un corp mai curbat sau, din contra, mai asemănător speciilor arboricole*scîndurică*. Asta e normal. Dar limita este depășită o dată cu dorințele pur inaccesibile pentru un anumit nivel(mă refer la general, să nu exclud excepțiile, care de asta și se numesc *EXCEPȚII* , că au o perseverență majoră și un spirit foarte puternic), nu ne putem dori imposibilul în momentul cind realizăm că e doar un vis, nu-i așa?
   Boala epocii moderne constă în anume această speranță a metamorfozei, cum s-ar spune în biologie, incomplete: vrem tot și deodată. Nu. Asta e realitatea. Vrei ceva? Luptă, dragul meu. Perseverează. Cunoaște.Învață.Studiază.MUNCEȘTE. Dobîndește. Totul vei avea, dar treptat. Trebuie să treci prin toate etapele, prin toate indulgețele ce-ți sunt oferite pe parcursul acestu-i challenge , pe alocuri vesel, pe alocuri dureros,să ne amintim de americani: *When life gives you lemons, just do lemonade*. Numai prin efort vei reuși să înduri realitatea și să-ți accepți *premiul* mult dorit. Învață să accepți realitatea și să lupți pentru puterea absolută pe căi pașnice,legale, cinstite, așa vei înțelege adevăratul concept al dorințelor, al unei magii a cărui stăpîn ești tu și forțele tale.
     Însă, viața, adeseori întinde curse sau ți le oferă încă de la naștere.Speri pentru un vehicul masiv...nou...excelența căruia a fost prezentată în anul 2016...nou-nouț, avînd deja în posesie un BMW 2014. El -la un model 2007, posedînd -2004.Un oarecare altcineva deține un Ford sovietic. Eu merg pe bicicletă . El speră la una,așteptînd la stație microbusul. Însă, acolo...undeva...pe o terasă...în căruciorul cu rotile, stă un copil. Un copil ce plînge în suflet de durere. Un suflețel divin.Dar a reușit să se aclimatizeze cu ideea că nu va mai putea niciodată să pașească neînsoțit pe uscatul pămîntesc. Si tot repetîndu-și in sine, cu o speranță angelică :*Aș da orice să pot păși. El...poate merge oriunde, poate evada de orice mîhnire.El poate merge spre nemărginire.*.E un adevăr tragic, dur.  Dar, anume aceste persoane au un caracter puternic, bine determinat și mereu în credința unui bine, un duh tence cîrmuiește chipul unui simplu ,la prima vedere, om neputincios.
      Invăță să prețuiești viața așa cum este, nu căuta carențe inexistente, nu ți le crea. Iubește-o așa cum este, pentru că,nu știi , cum un simplu moment, o fracțiune de secundă îți poate schimba viața, pierzînd pe cineva drag, sau balansîndu-te între două lumi, viață...și moarte!




You May Also Like

0 comentarii

I N S T A G R A M